[image]

MANGAIETORUL
celor intristati, bolnavi si batrani

P R O L O G

Cuvant insotitor la editia din 1942, de Arhimandrit I. SCRIBAN

Prefata la editia din 1915, de IPS Nifon, Episcopul Dunarii de Jos

Nota la aceasta editie

Inainte cuvantare - prefata autorului

 

CUVANT INSOTITOR

la editia din 1942 d.H.

In lumea negustorilor, totdeauna s-au gasit suflete adanc plecate spre inchinarea lui Dumnezeu. Atatia dintre ei se duceau sa se inchine la Locurile Sfinte, de unde se intorceau cu numele de Hagi, aninat la numele obisnuit al lor. Apoi cei ce se duceau dupa treburile negustoresti la Lipsca (Leipzig), de unde avem in Bucuresti numele de strada Lipscanilor, nu se puteau lipsi de Sfintele Slujbe ale Bisericii. De aceea si-au intemeiat acolo biserica ortodoxa, la care au fost slujitori barbati insemnati ai Bisericii noastre, ajunsi mai tarziu epicopi si mitropoliti (Episcopul Ghenadie de la Arges, Mitropolitul Partenie de la Iasi).

Din lumea acestor negustori iubitori de Dumnezeu, unul a fost raposatul Iorgu Dumitrescu din Racari, Dambovita. Negustor numai intr-un sat, si totusi numele lui trebuie pomenit cu cinste pe ogorul lucrului crestinesc. In adevar, dupa indemnul raposatului Episcop Nifon de la Galati, Iorgu Dumitrescu a tiparit carti pretioase de invatatura crestineasca. Numai Vietile Sfintilor le-a tiparit in 12 volume mari. Afara de acestea insa, el a mai tiparit multe alte scrieri, toate pline de miez si de mare folos pentru sufletele oamenilor.

Ele au si raspuns unei mari nevoi, pentru care s-au si desfacut iute, iar acum nici nu se mai gasesc. Este nevoie sa se ridice altul care sa faca ce a facut el.

Iata ca s-a ridicat altul, tot din lumea negustorilor. Este vorba de dl. Toma N. Dinischiotu, negustor de coloniale din Bucuresti. Avand aceeasi inima crestineasca, in felul vechilor negustori, s-a destainuit catre mine ca ar vrea sa tipareasca una din scrierile tiparite de raposatul Iorgu Dumitrescu. Este vorba chiar de cartea aceasta, care poarta numele de Mangaietorul celor intristati, bolnavi si batrani. Ea a mai fost tiparita odata, intaia oara de Arhimandritul Dionisie, ajuns apoi episcop al Buzaului. A doua oara a fost tiparita de Iorgu Dumitrescu, iar acum, a treia oara, Dumnezeu a dat buna imboldire in inima d-lui Toma Dinischiotu, ca sa ia pe seama sa o noua tiparire, intrucat cea veche nu se mai gaseste.

Eu am laudat gandul cel bun al d-lui Dinischiotu si i-am urat sa-i mearga numele incarcat de binecuvantari, asa cum a fost al lui Iorgu Dumitrescu. El este pomenit cu drag pana in ziua de azi. Lumea nu l-a uitat si foloseste bucuroasa tipariturile sale.

Ce frumoasa fapta sa lasi urma placuta intre ai tai !

Tipariturile acestea insa folosesc cu atat mai mult cu cat sunt lucrate cu ingrijire, asa ca ochiul sa prinda slova usor si sa nu se poticneasca in felurite greseli. Avand in vedere aceasta, eu m-am aratat gata catre dl. Dinischiotu, de a lua asupra mea toata osteneala privegherii tiparitului si a nu lasa sa se strecoare greseli.

In felul acesta, vom fi amandoi partasi la aceasta lucrare si ne va fi la amandoi de mangaiere, cand vom auzi ca aceasta carte a gasit aceeasi buna primire, ca si celelalte doua tipariri ale ei de mai inainte.

Eu multumesc d-lui Dinischiotu ca m-a primit partas la un asemenea cinstit lucru crestinesc si-i doresc sa-i mearga numele in lume plin de laude si binecuvantari, ca si al lui Iorgu Dumitrescu, iar de la Dumnezeu sa capete toate rasplatirile pentru inima sa crestineasca, atat in lumea trecatoare de acum, cat si in cea a vesniciei. Cititorii sa-i pomeneasca numele cu cinste si cu rugare catre Cel de Sus, ca sa-l incarce de toate ocrotirile si binecuvantarile. In felul acesta, vor rasplati si ei jertfa si bunatatea care li s-a facut.

Dea Dumnezeu sa se mai ridice asemenea jertfitori, care sa puna la indemana fratilor roadele bunelor semanaturi duhovnicesti.

Arhimandritul I. SCRIBAN

Bucuresti, 2 Martie 1942

 

PREFATA

la editia din 1915 d.H.

______

Piosul crestin ortodox si bunul roman, dl. Iorgu Dumitrescu, din comuna Racari, judetul Dimbovita, in dorinta ce are de a da crestinilor, din cand in cand, merinde sufleteasca, m-a rugat sa indic o noua carte folositoare de suflet, spre a o tipari. Intr-una din sedintele Sfantului Sinod, vorbind despre aceasta cu Economul Ovidiu Musceleanu, directorul cancelariei Sfantului Sinod, Sf. Sa mi-a pus la dispozitie o suma de carti folositoare, pe care ca si albina cea harnica le-a adunat din ograda duhovniceasca. Din multimea de carti religioase morale ale acestui distins preot, harnic profesor si abil cancelarist bisericesc, am ales deocamdata zece volume, care se vor tipari rand pe rand, fiind de mare folos sufletesc. Una din aceste carti este si cea de fata, intitulata : "Mangaietorul celor intristati, bolnavi si batrani". Ea este iesita din pana maiastra a Arhimandritului Dionisie, fost Episcop al Buzaului, cunoscut sub numele de Dionisie Romano; si pe care tiparind-o in anul 1850, sub domnia domnitorului Barbu Dimitrie Stirbei, a dedicat-o Excelentei Sale Domnului Ioan Bibescu, Ministrul Cultelor si al Instructiei publice.

Cartea aceasta este destinata bolnavilor din spitale si celor inchisi prin temnite, cum si tuturor crestinilor necajiti si amariti de felurite nenorociri, ce intampinam la tot pasul in aceasta viata, plina de necazuri si nevoi.

Cititi-o cu luare aminte, ca multe lacrimi va va sterge si mari dureri va va alina.

GALATI - 10 Iulie 1915

† NIFON

 Episcopul Dunarii de Jos

 

NOTA

la editia din 2005 d.H.

______

Pentru editia online de fata, nevrednicul Antonie multumeste tuturor celor care, cu generozitate, l-au ajutat.

Toate subtitlurile au fost introduse pentru o mai lesnicioasa orientare a cititorului in cautarea unei anumite teme specifice.

Text revazut, corectat si actualizat dupa editia 1942, tiparita la Tipografia "CARTILOR BISERICESTI", Bucuresti. S-a urmarit redarea continutului in limba si stilul vremii noastre, insa, in acelasi timp, s-a incercat pastrarea fidelitatii si respectului fata de textul original.

A.

 

INAINTE CUVANTARE

_________

CATRE CITITOR

Tu suferi? Ai inima apasata de intristare? Ai pierdut starea, vreo pozitie insemnata, o fiinta iubita ti-a murit, sau abia ai painea de toate zilele si trebuie sa lucrezi necontenit, ca sa-ti hranesti o familie saraca? Sau esti de lunga vreme culcat pe patul durerii, slabiciunile tale se adauga in fiecare zi, si suferintele tale sunt mai mari decat poate sa-si inchipuiasca cineva?

Nenorocitule, cat esti vrednic de plans! Cat trebuie sa compatimeasca sufletele simtitoare la nenorocirile si suferintele tale! Cat de mult toti cei ce te cunosc urmeaza sa se intreca a-ti da ajutor si mangaiere!

Dar nu! oamenii fug de tine. Astfel cei ce se ziceau prietenii tai in timpul fericirii, astazi te-au parasit. Aceia care puteau sa te sprijine in nenorociri, sa-ti dea o doctorie pentru relele ce te apasa, nici nu se uita la tine.

Om intristat si nenorocit! Ce ai de gand sa faci? Sa suferi nenorocirile tale cu curaj, precum au suferit sfintii? Sau, ca atatia ticalosi, sa blestemi cerul in suferintele tale, sa cartesti impotriva lui Dumnezeu ori sa te arunci in deznadejde?

Ce! pentru ca nu mai ai bogatii pieritoare, vrei sa pierzi si pe cele vesnice? Fiindca lucrezi cu sudoarea fetei tale, vei refuza a primi plata ostenelilor tale? Pentru ca trupul tau este bolnav si acoperit de rani, vrei sa-ti omori sufletul tau? Fiindca oamenii te-au parasit, tu vrei sa parasesti pe Dumnezeul tau?!!!

Ah! sa nu fie aceasta! Fie-ti religia azilul, crucea aparatoare, iar Iisus mantuitorul Tau!

Intoarce-ti ochii catre Bethleem, inalta-i la locul Capatanii (Golgotha), atinteste-i catre cer, pleaca-ti urechea la binecuvantarile ce Domnul da saracilor si celor ce sufera. Asculta aceste dulci cuvinte ce El ne adreseaza : "Veniti catre mine toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pre voi". Iar mergand dupa Dansul, ce vezi? pe Fiul lui Dumnezeu, pe cel mai mare facator de bine al omenirii, pe cel fara de pacat purtandu-si crucea si, intristat pana la moarte, il auzi pe El zicand: "Luati jugul Meu peste voi si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre". Crestine, iata modelul tau, urmeaza-i Lui!...

Fericitul Augustin, intr-una din marturisirile sale, zice catre Dumnezeu: "Care nadejde ne-ar mai ramane in durerile noastre, Dumnezeule, daca nu am plange inaintea Ta?". (Augustin, Cartea IV, Cap. 5)

Suferintele morale sunt mai anevoie de vindecat decat cele trupesti. Si daca in bolile trupesti cautam a ne incredinta celor mai iscusiti doctori, cata trebuie sa fie luarea noastra aminte, vrand a afla mijloace de usurare, cand sufletul nostru este apasat de suferinte si dureri! Si unde putem alerga cu mai multa incredere decat la Dumnezeu? Arunca-te dar in bratele Sale, varsa inaintea Lui lacrimile si rugaciunile tale, si fii incredintat ca se va zice si pentru tine aceea ce un Sf. Episcop a zis maicii fericitului Augustin: "Mangaie-te, ca fiul atator lacrimi nu va pieri!"

Spre a turna pe ranile tale balsamul mantuitor al increderii in Dumnezeu si al nadejdii, a usura durerea ce te apasa si a-ti povatui gandirea la priviri mai inalte decat suferintele tale, nu poate nimenea tagadui ca, in asemenea imprejurari, sfaturile si mangaierile unei persoane cu invatatura si viata cinstita fac nu putin ajutor. Dar in lipsa acestora, o carte morala si mangaietoare este de cel mai mare folos, pentru ca de multe ori aflam din carti ceea ce oamenii n-ar putea ori ceea ce n-ar indrazni sa ne spuna.

Spre acest scop, pun inaintea ta, cititorule, aceste ganduri, hotarate pentru mangaierea celor intristati, bolnavi si batrani. Fie ca, in mijlocul suferintelor si durerilor ce te impresoara, sa te poata mangaia si usura cat de putin. Atunci tinta mea va fi ajunsa, dorinta implinita si suferintele mele mai putin apasatoare, putand ajuta sa usurez cu ceva pe ale altora.

Arhimandritul Dionisie

[image]